Si ai pasit dincolo de poarta cea mare...privesti in stanga, privesti
in dreapta...iti indrepti barbia in jos, privesti
si inspiri...privesti aerul albastru in fond de gri ce iti iese pe gura..si privesti inainte.
Pui in pas in fata, pasesti, alternativ,
...dreptul-stangul, mainile incep sa se miste pe langa tine.. tobeee in jurul tau se aud, din
ce in ce mai tare din toate partile...alert, alergi...atat de repede incat te misti incet...e numai aur in jurul
tau si totul se imprastie. Pasesti si provoci valurile sa sa se traga precum o cortina, totul in jurul tau nu mai are
rabdare, totul e alert, simti ca explodezi , nu iti
simti picioarele de viteza, nici corpul, mai ai putin si crezi ca nu mai suporti, ca te izbesti de un
perete invizibil, dar nu te opresti si alergi din
ce in ce mai repede, iti plac tobele ce iti ating ambele urechi si nu te opresti, incepi sa respiri rapid precum bataile inimii,
gafai , simti iarna in pieptul tau, iti place fosnetul de pe fundal si o vezi ...incepi sa te opresti
brusc...incet....calci usor...e acolo... ai ajuns..este in fata ta...te asteapta...are o floare in
par...e aurie...e o frunza...intr-un copac...e
Toamna...
